Si pana nu demult, ei doi straini pareau,
Doi fosti colegi, ce trecator se salutau.
Insa, usor, maruntisuri ei isi destainuiau,
Si discutau... pana cand zorile ii prindeau.

Si incep sa se cunoasca mai bine.
Ajung, fiecare sa descopere in sine,
Ravnesc acelasi lucru, se doresc,
Cu un sarut, pasiunea si-o marturisesc.

Iar in prima zi a lui florar
Intr-un vesel grup, la un muncitoresc gratar
Fatis, tandru si timid, ei doi s-au sarutat
Savurand amandoi, geneza cuplului format

De atunci, s-a implinit un an,
Un an trait intens, cat altii-n zece,
Fara de care, poate nu stiam
Dragostea, cat de frumoasa este.